De vreo cateva saptamani ma tot gandesc sa-mi fac blog da’ am o reala problema: nu stiu ce sa scriu. Sau poate ca as avea ce scrie da’ nu acord eu prea multa importanta. In fine, dupa lungi momente de « chin » m-a lovit si pe mine inspiratia si si-a facut aparitia acest articol.
Let’s talk about friendship. Consider ca relatia de prietenie e un picutz mai importanta decat cea de iubire deoarece un/o iubit/a mai gasesti dar un prieten adevarat mai greu.
So…cazul meu : o fata de treaba (zic eu…kre nu e de acord cu mine e problema ei/lui :P) cu o gramada de prieteni zapaciti, maturi, imaturi, seriosi, copilarosi etc., dar dintre care ffffff putini sunt…cu adevarat adevarati :P. Dintre prietenii vechi doar cativa au mai tinut aproape. Pe multi vraja orasului mare i-a furat, i-a schimbat iar acum sunt…altfel. Nu pot sa descriu acest “altfel” dar…stiu sigur ca nu e de bine :)). Pe aceste persoane le-am vazut doar de cateva ori in vacanta de vara si chiar si atunci ne intalneam intamplator pe o terasa sau pe strada. Si cand ma gandesc ca in fatza acestor persoane mi-am deschis sufletul… Cred ca abia acum s-a vazut cine a fost prieten adevarat de la inceput. Oricum, am cu ce sa ma mandresc: cu prietenii vechi care au ramas alaturi de mine, care ma sprijina in ceea ce fac si care imi poarta de grija (hi hi…ma simt ca un copilutz :D), si ma mai laud de asemenea cu prietenii noi de care ma leaga o relatie de prietenie profunda…sincer vorbesc. Nu stiu cum au facut dar mi-au patruns adanc in suflet si-i ador pur si simplu (cred ca mi-au facut vraji…mda…asta era :P). Sunt persoane deosebite si pt cei care nu ii cunosc…poate va voi face cunostinta :P.
Oricum, eu le sunt recunoscatoare celor care imi sunt alaturi in orice moment, ii anunt ca tin enorm de mult la ei si ca voi fi mereu aici pt ei.
Asadar, voi cati prieteni adevarati aveti? Si cum le aratati ca tineti la ei? Pt mine, spre exemplu, e prima data cand marturisesc cat de mult tin la prietenii mei dar am incercat prin fapte sa le arat ca se pot baza pe mine oricand.
Hmmm…nu stiu cat de bine mi-am exprimat ideile, inceputul e mereu mai greu, dar promit ca imi voi da silinta sa-mi fac temele mai bine :) Aveti grija de voi.
2 comentarii:
eu cred ca prietenii adevarati sunt putini..cred ca un om care are mai mult de 3 prieteni adevarati,de fapt nu are nici unul. si nu ma refer la cunostinte,amici,prieteni. ma gandesc la prietenii adevarati, cei care te cunosc mai bine decat te cunosti tu insuti, care stiu cam tot ce te framanta si in fata carora poti fi asa cum esti tu fara sa iti faci griji. asa ca, e normal ca din moment ce fiecare din prietenii tai vechi a intrat pe alt drum sa isi faca noi amici, cu interese comune. cred ca toti am trecut prin asta.
important e ca din toti astia cei pe care tu ii considerai apropiati sa nu fi uitat ca printre atatia oameni grabiti din furnicarul asta te gasesti si tu..
oricum, prietenii noi cu siguranta vor fi acolo cand vei avea nevoie...si chiar si cand nu vei avea :)
mda... e destul de complicat sa discutam in ziua de azi de prieteni si prietenii adevarate, intr-o lume in care primeaza alte interese, intr-o lume care zboara cu un timp mult prea grabit (cum spunea stela enache "timp incotro fugi"- ani de liceu). e destul de dificil. unde au disparut oare acele principii sanatoase de viataza pe care au incercat unii si altii sa ni le insufle?
traim intr-o lume in care competitia este factorul cheie. sa fim mereu mai buni decat ieri si mai buni decat altii. si reusim, dar pretul pe care il platim este mult prea mare si cateodata parca nu merita.
prietenii adevarati sunt cei care intr-o competitie te trag de maneca in caz ca ai ramas in urma, te invata sa respiri in caz ca ai uitat, iti redau aripi sa zbori in caz ca ti-au fost taiate.
sunt putini prieteni adevarati si prea putini sa ii avem mereu langa noi atunci cand avem nevoie.
e omul care nu te compatimeste, ci omul care te ridica din cenusa, omul care iti reda speranata atunci cand crezi ca a disparut pentru totdeauna, cel care iti reaminste sa zambesti cand nu mai poti. omul care iti spune ca: atunci cand cazi este ca sa inveti sa te ridici. el te cunoaste mai bine decat te cunosti tu, el te vede din afara ta. e obiectiv cu tine.
daca il aveti, pe el prietenul adevarat, invata-ti sa il pastrati si sa il pretuiti
(stiu k e un pic km sobru, dar e impresia dupa ziua de azi. o impresie sincera care s-a asternut p blogul lui mary :) )
Trimiteți un comentariu